De ce nu mancam inainte de analize

Revelatie: Mami, m-am prins de ce nu m-ai lasat sa mananc inainte de analize!

A?

Pai, daca mancam, mancarea se duce in sange. Si, din cauza mancarii, nu mai vad oamenii aia la laborator microbii din sange, oricat de bune le-ar fi microscoapele!!!!!!

....daca cumva nu stiati :))))))

Gulas de vita (parerea mea!)

Cand am fost in Budapesta am gasit in Piata Centrala un loc unde se mananca, pe principul zis "la varice", mancare traditionala si gospodareasca la cazan. Trebe sa fac o paranteza si sa menionez ca, dupa vizita la Viena acum 2 ani si cea la Budapesta de anul asta, sunt complet in ceata asupra a ceea ce inseamna, de fapt, gulas. S-ar parea ca de fapt e o supa, dar in Ardeal gulasul e de felul 2. In Buda, la un restaurant traditional, am dat de un foarte sever domn chelner care mai avea putin si ne dadea si 2 peste ceafa ca debitam prostii cum ar fi acelea ca gulasul ar fi de felul 2, ca ceea ce ne serveau ei ca mancare inabusita de vita cu galuste ar fi cu dumplings - ca alea-s englezesti - sau ca ar fi asemenator cu spatzle-le nemtesti sau, culmea obrazniciei, ca ar semana cu gnochi talienesti.....ca n-a reusit sa ne lamureasca si anume cum e corect ramane dupa virgula...

Si cum ziceam, puteai savura la tarabele din Piata Centrala - daca mergeti cautati un loc, la etaj, cam pe la jumatea zonei cu mancare, unde serveste o tanti mai plinuta, tunsa scurt si oxigenata, acolosha e bun tare mancarea - puteai savura, zic, aceasta chestie de io-i zic gulas, de fapt o mancare nabusita de carne de vita cu sos rosu si galusti micute de faina, sarmale uriase cat talpa lu fi-miu (nu glumesc), carnati cat antebratu de lungi, mancare de varza ca la mama acasa si multe alte asemenea deliciii de cazan. Din cate mi-am dat seama, locul e o atractie turistica, fiindca am fost in doua randuri si de fiecare data am impartit masa cu diverse natii. Un fel de a spune ca era masa, ca daca prindeai un colt de masa sa sprijini farfuria si sa poti manca in timp ce te inghionteau si impingeau cei ce treceau, era bine, dar mancarea, repet, e atat de buna si atmosfera e atat de pitoreasca incat nu te deranjeaza nimic. Si-s de toti oamenii acolo, daca gasiti o data o masa la care toti vorbesc aceeasi limba, e mare lucru. Iar dupa ce se umple burta si calatoru se moleseste, e interesant de observat cum limbajul semnelor e universal, indiferent ce limba vorbesti il intelegi pe celalalt cand te pofteste, cu gura plina, prin semne, sa pui farfuria pe aia 20 cm patrati care tocmai s-au eliberat.....F interesant, serios.

Buon, si azi bantuind eu prin casa, deprimata si de statul in casa, si de viroza fiului, si de aglomeratia de treburi de birou care trebe facute acasa si, nu in ultimul rand, de ploaia de afara, ma tzuca mintea sa gatesc carne de vita. Noooo, si de la vita la gulasu de vita din Piata Centrala cat credeti c-o fost????
Amu sa ne intelegem: habar nu am cum e de fapt gulasul. Daaar, pana una alta, pt mine, gulasul e carnea aia buna buna nabusita in sos rosu de la tanti din Piata Centrala, cu tot cu galuscutele ei.

Asa ca m-am pus pe treaba si am facut Gulas de vita cu taitei de casa.


De taitei nu va mai povestesc ca asta facui tot we, am taitei lati si ingusti sa-mi pun si in cap, de fapt asta-i si un alt motiv pt care m-am apucat, trebuia sa valorific si taiteii.
Pentru gulas avem nevoie de:
- carne de vita - cam 400 gr cred ca aveam eu
- 4-5 linguri ulei de masline
- 3 cepe
- 1 lingurita de semninte de chimen
- 1/2 lingurita boia dulce si iute - aici stabiliti singuri proportia cata dulce cata iute. Eu am pus iute cat un bob de mazare si restul dulce.
- 3 cani apa fierbinte
- 1 cana rosii conservate in suc propriu - am pus doar rosiile, voiam pulpa de rosii, nu lichid suplimentar. Dar  cred ca merge si bulion sau suc de rosii in aceeasi cantitate
- 1 foaie de dafin
- sare si piper negru
- 2 lingurite de otet alb
- 1 lingurita de zahar


Am taiat carnea de vita in cuburi potrivite si am pus-o la prajit in uleiul incins in - foaaaarte important - tuciul meu de fonta smaltuita. Cel mic. Ca am 2, la un moment dat mi s-a pus pata ca vreau vase de fonta si mi-am luat vase de fonta. Mai intai unul mare, greu, dar incapator, de trebuia sa fac training motivational sa-l misc din loc, si dupa aia unul mai micusor, de pot sa-l misc fara sa se lase cu intinderi musculare. Dar ce mancare faina iese in ele....merita osteneala.
No, si carnea de vita pusa in uleiul incins, pe foc mediu, la inceput sfaraie, dupa aia se albeste, dupa aia lasa zeama, dupa aia se inabusa si piere zeama....la un moment dat incepe iar sa sfaraie. Atunci se pune ceapa taiata feliute subtiri, se amesteca, se lasa si ea la sticlit si pierit zeama, se adauga semintele de chimen si boiaua, se mai amesteca vreo cateva minute - sa se prajeasca semintele de chimen, dar sa nu se arda - si se stinge cu ale 3 cani de apa. Cand revine iar la clocot, se da focul mai mic si se lasa cam 20 de minute sa se patrunda carnea. Dupa aceea, se adauga restul - rosiile, foaia de dafin, sare si piper pe gustate, otetul si zaharul. Dupa care se mai lasa, la foc mic, domol, amestecand din cand in cand, inca minim o ora si jumatate.

In poza se vede micul tuciu si o ureche din marele tuciu. Mari personaje in bucataria mea!

In ultimele 20 minute fierbeti pastele - eu avusei, cum ziceam , taitei lati facuti de baieti, si cand sunt gata pastele, le serviti cu multa bunaciune de-asta deasupra.

Gustul fuse ca cel din Budapesta. Consistenta un pic mai lichida, dar data viitoare fierb mai mult. Si o sa incerc si cu galuscute, sa fie la fel ca acolo. Oricum, din ce va zisei mai sus, a ramas ca la vreo 3 linguri de sos cu carne. Mare mandrie pe mine cand reusesc sa gatesc fara portii reziduale. Ca oricum nu se mananca prea mult mancare ramasa de pe o zi pe alta.

Noua ne-a placut. Unde mai pui ca e si f comod de facut.

Saptamana frumoasa, Boieri Dumneavoastra!

Paste cu pui, pesto si verdeturi de sezon....si inca o tura de paste de casa :)

Data viitoare cand mai cumpar frun utilaj pt bucatarie il ascund, Boieri Dumneavoastra! Ce fotbal? Ce jocuri pe computer? Ce filme cu bataie? Nu, nene, baietii mei au o noua pasiune: fac paste de casa!

De fapt e vina mea, ca azi la pranz, cand facura pastele de vi le-am povestit, m-a luat gura pe dinainte si am zis ca ce ramane punem la uscat (pastele adica) si preparam mai tarziu. Da? Ei, cu ce gand si anume obsesiv si precis s-a trezit Vizigotul din somnu de pranz?
"Facem paste? Da' cand facem? Stii, din alea, sa le pastram. Facem? Facem acuma? A, nu chiar acuma....Dar in seara asta da?"

Evident ca am cedat nervos si da, m-am apucat sa fac paste cu copilu'. Pai ce, eu am minte frun pic? Numa ca de data asta am adus improuvements la reteta care este. Respectiv mi se parea sub demnitatea mea de bucatar (ca veni vorba, ati observat ca daca zici bucatareasa suna a cantina, iar daca zici bucatar se apropie de arta? e o treaba misogina sau chiar se trage de la faptul ca, tre sa recunoastem, barbatii sunt bucatari mai buni? ....atata vreme cat are cine le spala vasele, sa fie clar)....ce ziceam? asa, era sub demnitatea mea sa fac paste dupa reteta din prospectul masinii asa ca am scos cartea lu Shefu Jaimie la interval si am aplicat reteta de acolo. Adica la fiecare 100 gr faina se pune cate un ou, la nevoie si un pic de apa. No, si cantareste faina, si sparge ouale, si oripileaza-te Vizigotu ca el nu baga mana in ASA CEVA, si da-i ma-sa si omogenizeaza....munca grea, fratilor! Cred ca pret de o ora a transpirat toata familia la omogenizat aluatul, caci, la un moment dat, se aude din sufragerie "la o parte, ca vine expertuuuuuu" si, vorba aia, mana de barbat e mana de barbat, a mers mult mai bine cu munca la aluat. Din acel moment distractia a devenit tata-fiu si eu eram accesoriu, treaba care nu m-a deranjat, la drept vorbind, prea tare.

No, si dupa ce au considerat ei ca aluatul e suficient de bine omogenizat, l-am infasurat in folie si l-am lasat la frigider cam o ora, timp in care ne-am odihnit bicepsii, care la tv, care jucand diverse cu copilul. La ora stabilita, rencontreu in bucatarie, am montat masina de paste, si da-i si munceste.



Spre deosebire de episodu de la pranz, prinsesera baietii experenta si tupeu. Asa ca au reglat tamburu ala de face foaia pe nr 1 - adica f subtire. Eu le taiam aluatul felii, ei il dadeau o tura - doua prin tamburu de facut foaie, apoi Tati a venit cu imbunatatirea ca foaia - subtire, frumoasa, tre sa recunosc - trebe infainata si inainte de a deveni taitei - asa ca se dadea o tura prin faina dupa aia se facea taietei care aveau 2 variante, lati ca tagliatelele sau subtiri ca spaghetele. Eu cu suportul pe langa ei primeam produsul finit si-l dadeam prin faina.

Multe neica, din 400 gr de faina si oole aferente au iesit 2 tavi de tagliatele si spaghete care acum se odihnesc nevinovate pe masa in bucatarie. Zici ca nici nu-i vina lor ca ma doare spatele si am un stress: ce mama fac cu atatea paste?????

Nu va mai zic ca la sfarsit Vizigotul mai voia..... Copchil atomic.....

Si fiindca acest blog e, totusi, in majoritate, culinar, sa va zic de reteta ce-am facut-o si mancat-o cu maxima placere la pranz. Au facut ei pastele de casa, dar eu am facut produsul finit si mi-s taaare mandra. Paste cu pui, pesto si verdeturi de sezon. Ce va zic eu aici e pentru aprox 3 portii, dar reteta e permisiva si puteti ajusta dupa necesitati.
- paste de casa cam 3 pumni de produs finit (ca nu stiu altfel sa zic) - dar nu va impiedicati de amanunt, puteti gati asta si cu paste uscate.
- carne de pui ramasa de la o friptura - eu am avut pui pe sare ramas de ieri, foarte buna carnea de pui gatita in felul asta, se asorteaza cu aproximativ orice si te scoate din incurcatura cand te grabesti. Noi o mancam pe post de mezeluri in sandvisuri sau alte combinatii caci, asa cum am zis, in afara de niste babic de Buzau si carnati asijderea, nu prea gasesti alte mezeluri in bucataria mea. Asa....am divagat...deci carnea de pui se taie cubulete sau fasiute. Preferabil sa fie fara piele sau grasime.
- 3-4 linguri de ulei de masline
- 2-3 linguri pesto verde - asta fuse de cumparat, da promit ca execut si-n casa. Ca de-acuma facem in casa paine (de cand am masina de paine n-am mai cumparat), paste, mezeluri....mai am sa umplu borsh si sa leg o vaca in spatele blocului si autonomia e gata :)
- patrunjel - cam juma de legatura, nu stiu clar ca era la snop de la bunica, dar in materie de verdeturi recomand sa faceti combinatia ce place familiei. Eu nu prea am restrictii ca alor mei le place cam orice
- salvie - cat patrunjel
- busuioc (tuns din tufa din balcon, eeee? ) - cata salvie
- 2 fire de usturoi verde si fraged
- urzici cam 100 gr in stare gata fiarta, eu am avut congelate
- parmezan sau gran padano, rase

Trec peste etapa de facut pastele, ca v-oti fi saturat de-acuma :)) . Le fierbeti in apa cu sare si ulei de masline, timp in care pregatiti restul de ingrediente. Taiati carnea de pui, tocati verdeturile, convingeti calupul de urzici congelate sa se toace aschiute, radeti branza daca e necesar, puneti pe o tava farfuriile, paharele si furculitele. Deschideti sticla de vin pregatita pentru masa - aici nu ma bag sa recomand ca eu prefer vinul rosu in mod blasfemiator, adica si in combinatiile care ar cere vin alb - si degustati sa va asigurati ca e ce trebuie....

Cand pastele sunt aproape fierte, ungeti cu ulei de masline o tigaie incapatoare - aia in care va place sa gatiti paste, a mea e un Tefal larg si generos, vechi si usor innegrit - si puneti-o pe foc domol. Scoateti din oala cu paste cam jumate de cana de zeama (are in ea ceva faina din paste si va ingrosa-catifela toata lucratura) si dizolvati in apa cele 2 linguri de pesto. Eu fac asta fiindca ma enerveaza cumplit cand pun pesto peste paste ca nu se distribuie uniform.
Daca urzicile au fost congelate, le puneti pe ele primele in tigaie si peste ele scoateti pastele astfel incat caldura lor sa le dezghete rapid. Amestecati pana se distribuie uniform urzicile, apoi puneti puiul si toate celelalte verziciuni tocate. Miroase divin! Amestecati cu grija si rabdare si, cam peste 3 minute, adaugati zeama cu pesto in ea. Mai amestecati maxim 4-5 minute. Strigati la familie sa puna masa. Mergeti cu tigaia intr-o mana si paharul de vin in cealalat la masa. Serviti. Puneti parmezan ras. Mai puneti. Savurati.

Noua ne-a placut foarte mult. Fi-miu a mancat direct din tigaie, ca cica au gust mai bun asa. Am fost foarte mandra de faptul ca le-am gatit rapid si am pastrat toata aroma verdeturilor. Salvia, patrunjelul si busuiocul s-au infratit minunat, iar usturoiul - de care m-am abtinut eroic si am pus putin - le-a pus in valoare. Bine, totul a fost minunat de potrivit cu pastele - cam groase, trebuie sa recunoastem, dar cum ziceam, s-au perfectionat - facute de baietii mei, ca ele fusera baza, nu?

No, asta fuse aventura noastra de astazi. Adineauri, ca un arc peste timp, sa nu uit cum mi-am inceput ziua, fi-miu m-a anuntat ca are pofta sa manance pizza.....I-am dat cu flit si i-am promis ca fac maine. Adica nu putem sa comandam, a intrebat el....NUUUUUUUUUUUUUUU.

Noapte buna, Boieri Dumneavoastra ! Si o saptamana minunata va dorim!